A fost un tânăr împărat —
De la mişei a smuls averea
Şi-a smuls de la tirani puterea
Şi mulţi nebuni a spânzurat.
Dar patru inşi vorbind în şoapte
L-au dus în giulgiuri învălit
Şi-n codru cel mai tăinuit
L-au îngropat târziu în noapte.

Cei tari au zis: «A fost mişel!
Ne-a prigonit prea multă vreme.»
Iar popii fulgerau blesteme
In cei ce mai vorbeau de el:
Nici voie să-şi cernească portul,
Nici drept să-l plângă n-au avut
Şi niciodată n-au ştiut
În ce pământ le doarme mortul.

Şi nu vor şti! Căci groapa lui
În blestemat pământ s-ascunde,
Nici soare-acolo nu pătrunde,
Nici plângerile nimănui.
Jurat-a Iadul să-ngrădească
Cu nopţi de veci acest mormânt;
Iar brazii tac, că nici un vânt
Nu-i clatină ca să vorbească.

Dar noaptea-n zare uneori
Când e furtună-n depărtare
La margini de-orizont răsare
Un fulger alb, târziu spre zori,
Şi-ntr-una spre păduri arată
Şi scapără spre ea mereu;
E, parcă arată Dumnezeu
Spre groapa cea de veci uitată.

Iar într-o noapte va lovi -
Şi spintecată de lumină
Fugi-va noaptea cea haină,
Şi brazii-n flăcări or vorbi:
Şi-atunci, cu fulgerul tovarăş,
Ieşi-va mortul împărat,
Şi-n Iadul lor, de unde au plecat
S-or prăbuşi tiranii iarăşi.

(Legendă / George Coşbuc)
___________________________
"Tu regere imperio populos Romane, memento (Hae tibi erunt artes), pacisque imponere morem, Parcere subjectis et debellare superbos"

"Tu, Romane, aminteşte-ţi să cârmuieşti poruncind popoarelor, (asta-i priceperea ce-o vei avea) şi să impui deprinderea păcii, să-i cruţi pe cei supuşi şi să-i dezarmezi pe cei mândri."
(Eneida, VI, 851-853)

"Nicio furtună, nicio invazie, niciun cutremur, nicio ocupaţie, nicio lovitură, oricât de dureroasă, de nimicitoare, nu a putut să-i clintească pe românii din Dacia Traiană. Nimeni şi nimic nu ne va putea smulge din ea." (Ion Antonescu)

"Vreau să fiu îngropat în pămînt românesc, aici, în pămîntul de ţară al comunei, să crească pe mine iarbă românească şi să mă calce talpă de român. Iar cînd păşeşte românul meu peste mormînt să-şi amintească doar atît, aici stă un actor român" (Ştefan Iordache)

"Prin rezistenţa ce aţi depus cu piepturile voastre la MĂRĂŞEŞTI şi MUNCEL năvălirii duşmanului cotropitor, aţi făcut să se întunece visurile de cucerire uşoară a părţii ce ne-a mai rămas din scumpa noastră ţară. ... Aţi făcut să reînvie în mintea tuturor amintirea glorioasă a faptelor străbunilor noştri... Din sângele vostru se va ridica, curat şi măreţ, o ţară românească a tuturor românilor..."
(generalul Eremia Grigorescu)

"Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii: Roma.
Era un popor nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de dispreţ, şi a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată"
(Mihai Eminescu)

"Ceea ce interesează istoria europeană este rezistenţa faţă de turci a grecilor, sîrbilor, a ungurilor, a valahilor, a moldovenilor şi în sfârşit, a ruşilor, din secolul a XIII-lea pînă în secolul al XVI-lea. Graţie jertfelor "Balcanicilor" şi ale slavilor din răsărit, civilizaţia occidentală a putut să se continuie în Europa occidentală şi de acest fapt germanii, italienii, francezii etc., nu îşi dau destul seama"
(Ferdinand Lot, "Revue historique")

"Maghiarii sunt un popor plin de îngâmfare care locuind în mijlocul naţiunilor străine lor prin rasă, au pretins totdeauna şi pretind încă să le domine şi să le maghiarizeze şi asta într-un fel de care însăşi ştiinţa suferă. În recensăminte, de pildă, domneşte voinţa bine hotărâtă de a arăta maghiarii mai numeroşi decît sunt in realitate"
(Prof. Dr. Julius Jung, 1877)